Open/Close Menu Chirurgia umărului și a mâinii, artroscopie umăr, ortopedie sportivă

Articulația glenohumerală a umărului este o articulație tip hemisferă mare cu sprijin pe un soclu mic. Vă puteți imagina asemănarea cu o minge de golf așezată pe un tee. Umărul se păstrează stabil datorită interacțiunii ligamentelor, capsulei și straturilor de mușchi. Acest principiu special de construcție permite umărului o mare libertate de mișcare. Dezavantajul acestei biomecanici complicate este predispoziția la luxație (dislocare umăr), la instabilitate cronică de umăr sau la subluxație dureroasă.

Luxația sau dislocarea acută a umărului variază în funcție de gradul de deplasare a capului humeral față de cavitatea glenoidă de la subluxația umărului până la luxații propriu-zise. Majoritatea luxațiilor acute sunt secundare unui eveniment traumatic. 

Primul episod de luxație de umăr necesită o atenție imediată și tratament specific în urma unui algoritm riguros de diagnostic a leziunilor care au urmat dislocării. Diferite procedee artroscopice sunt descrise pentru a restabili funcția umărului. 

 

Ce este o luxație de umăr?

Luxația de umăr este acea afecțiune în care raportul normal dintre capul humeral si cavitatea glenoidiană în care este cuprins este pierdut datorită unor multiple cauze. În acest moment printr-o comunicare anormală la nivelul capsulei articulare, apare o breșă prin care capul humeral iese din articulație. Acesta antrenează și leziuni la alte niveluri, precum rupturi musculare, tendinoase, ligamentare și chiar fracturi asociate. 

În momentul în care capul humeral este forțat să iasă anterior de glenă, cartilajul capului humeral se lovește de marginea anterioară a acesteia. Pe de-o parte, cartilajul se poate înfunda, situație denumită fractură Hill Sachs, iar marginea anterioară dacă cedează și aceasta și se fracturează, apare leziunea Bankart osoasă.  

 

De câte tipuri poate fi umărul dislocat?

  • Umărul dislocat congenital – displazie / aplazie de glenoidă: În cazul instabilității congenitale, suprafețele articulare nu asigură o contenție bună iar țesutul de susținere (format din ligamente și capsula) este slab dezvoltat. Această morfologie permite capului humeral să se luxeze din articulație fără a fi necesară vreo forță mare din exterior. Este deseori cazul displaziei congenitale de glenoidă care apare în forme foarte variate (aplazie, retroversie, etc.)
  • Luxația habituală voluntară de umăr si hiperlaxitatea: O altă formă de instabilitate dobândită este întâlnită la adolescente pe un fond de hiperlaxitate sau de disbalans muscular scapulo-toracic. Chiar și neavând o displazie glenodiană, își pot disloca voluntar umărul, creându-și o obișnuință din a demonstra asta colegilor la școală. Această formă se poate corecta cu tratament conservativ prin kinetoterapie și reeducare posturală de lungă durată. Cu ajutorul exercițiilor fizice și de postură specifice trebuie dezvățat lanțul kinematic patologic. În același timp trebuie evitate dislocările voite. Altfel, centrul cerebral de comandă a mișcării patologice rămâne activ iar propriocepția nu mai poate fi corectată cu niciun alt tratament.
  • Umărul dislocat post-traumatic: Luxația post-traumatică a umărului este mai des întâlnită la adultul tânăr în urma unei accidentări. Umărul devine instabil și dureros datorită distrugerii aparatului capsulo-ligamentar, respectiv a labrumului glenoidian. În urma traumatismelor cu intensitate mare pot apărea și fracturi ale glenoidei sau înfundări în suprafața capului humeral. Acestea agravează instabilitatea umărului si prognosticul tratamentului. În formele grave de instabilitate a umărului se asociază și rupturi de coafă a rotatorilor, durerea de umăr fiind atroce. 

 

Cauzele umărului dislocat

Dislocarea de umăr poate apărea din diverse motive, inclusiv:

  • Lovitură puternică: Cauza cea mai frecventă a dislocării de umăr este traumatismul, cum ar fi o cădere pe un braț întins sau un impact direct asupra umărului. 
  • Leziuni sportive: Mișcările continue și repetitive deasupra nivelului capului, comune în sporturi precum tenisul, înotul, handball, volley, dar mai ales evenimentele traumatice din sporturile de contact pot duce la instabilitatea umărului și cresc riscul de dislocare.
  • Anomalii structurale

 

Factorii de risc asociați dislocării umărului

  • Istoricul anterior de luxație umăr: Persoanele care au avut anterior o luxație de umăr sunt mai susceptibile la noi evenimente de luxație a umărului, deoarece leziunile anterioare pot slăbi structurile de susținere ale articulației umărului.
  • Vârsta: Luxația umărului este mai frecventă la persoanele mai tinere, în special la adolescenți și adulți tineri, datorită nivelului lor mai mare de activitate fizică și participării la sporturile cu contact fizic 
  • Participarea la anumite sporturi: Sporturile de contact sau cele care implică mișcări repetitive deasupra capului, cum ar fi rugby-ul, baschetul, voleiul sau tenisul, cresc riscul de luxație umăr.
  • Anatomia umărului: Unele persoane pot avea o cavitate glenoidă mai puțin profundă sau ligamente glenohumerale mai slabe în jurul articulației umărului, ceea ce poate crește riscul de luxație.
  • Instabilitatea articulației umărului: Persoanele cu un istoric de instabilitate a articulației umărului sau laxitate ligamentară pot fi mai predispuse la luxații recurente.
  • Stilul de viață și profesia: Ocupațiile sau activitățile care implică mișcări repetitive ale umărului sau care expun umărul la stresuri excesive, cum ar fi lucrările de construcție, pictura sau aruncarea repetată, pot crește riscul de luxație umăr.
  • Sexul: Studiile arată că bărbații au un risc mai mare de a suferi luxații de umăr în comparație cu femeile, probabil din cauza diferențelor în activitățile fizice și nivelul de forță musculară.
  • Genetica: Există o componentă genetică în predispoziția la luxație umăr. Unele persoane pot avea o predispoziție ereditară către instabilitatea articulației umărului, ceea ce crește riscul de luxație.

 

Complicațiile secundare dislocării umărului

  • Leziuni ale părților moi: Luxația umărului poate duce la leziuni ale ligamentelor, tendoanelor, mușchilor și capsulei articulare din jurul articulației umărului. Aceste leziuni pot provoca instabilitate cronică a articulației și pot crește riscul de recurență a luxației.
  • Fracturi asociate: luxația capului humeral poate fi însoțită de fracturi cu implicații serioase, precum fractura de col humeral care are un risc crescut de a duce la necroza avasculară a capului humeral. Pe lângă aceasta, pot apărea fractura Hill-Sachs, leziunea Bankart osoasă, sau alte fracturi precum cele ale claviculei sau acromionului. 
  • Leziuni nervoase sau vasculare: În timpul luxației de umăr, nervii și vasele de sânge din apropierea articulației umărului pot fi comprimate sau lezate. Aceste leziuni pot determina simptome precum amorțeală, slăbiciune sau durere în braț sau mână și pot necesita evaluare și tratament suplimentar.
  • Capsulită adezivă: După luxația de umăr, unele persoane pot dezvolta o afecțiune numită capsulită adezivă sau „umăr înghețat”. Această afecțiune se caracterizează prin rigiditate și durere în articulația umărului, ceea ce limitează mișcarea și poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții pacientului.
  • Instabilitatea cronică a articulației: Luxația recurentă a umărului poate duce la instabilitate cronică a articulației, ceea ce înseamnă că umărul devine mai susceptibil la luxații repetate și poate avea un impact negativ asupra activităților zilnice și ale calității vieții.

 

Simptomele umărului dislocat

  • Un umăr vizibil deformat sau deplasat
  • Umflare sau vânătăi
  • Durere intensă
  • Incapacitatea de a mișca articulația
  • Amorțeală și/sau slăbiciune în braț, gât, mână sau degete
  • Probleme la mișcarea brațului
  • Spasme musculare la umăr

 

Ce întrebări trebuie să îi pun medicului specialist?

  • Voi avea nevoie de operație?
  • Cât timp va trebui imobilizat brațul meu?
  • Când voi începe recuperarea fizică?
  • Când pot relua sportul sau antrenamentul?

 

Când trebuie să vizitezi un medic în cazul umărului dislocat? 

Este recomandată evaluare unui medic specialist ortoped în cazul oricărui traumatism la nivelul umărului. O dislocare a umărului de cele mai multe ori este evidentă datorită deformării locale, care prin ieșirea capului humeral din cavitatea glenoidă modifică anatomia locală. Însă exista multe situații mai subtile de microinstabilități sau luxații recurente care necesita un examen de specialitate amănunțit de către un ortoped cu experiență în tratamentul luxațiilor de umăr.  Astfel, situația fiind mult mai nuanțată, sfatul nostru este să mergi la medic pentru o consultație dacă umărul tău a suferit vreo traumă.

 

Umăr dislocat: tratament:

În urma episodului acut de luxație de umăr, a reducerii acesteia și imobilizării, se va evalua clinic și imagistic funcția umărului și se va realiza bilanțul traumatic. Succesul tratamentului începe întotdeauna cu o indicație terapeutică bazată pe o vastă expertiză în domeniu. De obicei se indică epuizarea tratamentului conservator și abia apoi sunt efectuate tehnici minim invazive: artroscopia de umăr, chirurgia reconstructivă sau înlocuirea articulației cu o proteză de umăr.

În cazul instabilității de umăr, tratamentul conservator are puține recomandări datorită ratei mari de nereușită. Cu un tratament corect orientat și efectuat la timp se pot evita complicațiile.

Din punctul de vedere al intervențiilor chirurgicale minim-invazive artroscopice, pacienții noștri pot beneficia de următoarele tratamente : 

  • repararea țesuturilor moi, denumită operația Bankart: reinserția aparatului capsulo-labral (capsula, ligamente și labrumul glenoidian).
  • umplerea defectului osos din capul humeral (leziunea Hill Sachs) cu o porțiune a tendonului infraspinatus prin tenodeză parțială: procedura numită Hill-Sachs remplissage.
  • transferul transsubscapular al tendonului cap lung al bicepsului – Stabilizarea Dinamica Anterioara (interventia DAS) pentru reconstruirea efectului stabilizator al ligamentelor rupte ireparabil. 
  • augmentarea suprafeței glenoidiene, în cazurile cu pierdere osoasă, prin transferarea procesului coracoid și fixarea cu butoni pe cantul glenoidei: procedura Latarjet.
  • augmentarea suprafeței glenoidiene, în cazurile cu pierdere osoasă, cu ajutorul unui bloc de os prelevat din propria creasta iliacă: procedura Eden-Hybinette.
  • combinații din procedurile de mai sus pentru formele grave sau complexe.
  • în situații extreme se impune protezarea umărului pentru că orice procedura mai sus enumerată poate eșua.

 

Umărul dislocat se poate trata acasă? 

Dislocarea umărului este o urgență medico-chirurgicală și este obligatorie prezentarea la un medic ortoped și de aceea nu este recomandat tratamentul acasă. Prezența deformării locale, a durerii intense în urma unui traumatism la nivelul umărului, cât si simptomele amintite mai sus în articol ar trebui să ajute la decizia pacientului de a se prezenta medicului. 

Complicațiile luxației umărului pot fi cu un răsunet important asupra vieții pacientului, cele mai serioase fiind complicațiile acute neurologice și vasculare care pot apărea imediat după evenimentul traumatic care a produs luxația. 

     

Recuperarea după dislocare umărului

  • Este nevoie de aproximativ 12 până la 16 săptămâni pentru a te recupera complet după un umăr luxat.
  • De obicei, îți vei putea relua majoritatea activităților în decurs de două săptămâni. Va trebui să eviți ridicarea greutăților și sporturile care implică mișcări repetiteive ale umerilor timp de șase săptămâni până la trei luni.
  • De asemenea, medicul ortoped va recomanda și alte sfaturi în funcție de complexitatea procedurii

 

Cum prevenim dislocarea umărului 

  • Purtați echipamentul de protecție potrivit.
  • Dacă te doare umărul în timpul sau după activitatea fizică, mergi la medicul ortoped
  • Oferă corpului tău timp să se odihnească și să se recupereze după o activitate intensă.
  • Acordă timp încălzirii înainte de a face sport.
  • Nu uita de sesiunea de stretching de după antrenament