Acest articol este despre instabilitate de umăr și formele ei frecvente: umăr dislocat post traumatic, luxație recidivantă, umăr instabil congenital. Tratamentele posibile sunt enumerate la sfărșitul textului.
Instabilitate de umăr. Predispoziții anatomice
Articulația glenohumerală a umărului este o articulație tip hemisferă mare cu sprijin pe un soclu mic. Vă puteți imagina asemănarea cu o minge de golf așezată pe un tee. Umărul se păstrează stabil datorită interacțiunii ligamentelor, capsulei și straturilor de mușchi. Acest principiu special de construcție permite umărului o mare libertate de mișcare. Dezavantajul acestei biomecanici complicate este predispoziția la luxație (dislocare umăr), la instabilitate cronică de umăr sau la subluxație dureroasă.
Problemele și afecțiunile biomecanice sunt traduse de obicei în durere. Durerea de umăr are aspecte specifice fiecărei patologii. Un umăr dislocat acut, traumatic, doare cu siguranță, în timp ce o luxație cronică recidivantă poate deveni în timp complet nedureroasă. Sportivii profesioniști, în special aruncătorii, tenismenii, etc, au adaptări morfologice ale anatomiei care permit performanța în disciplina în care se antrenează de foarte mulți ani. Aceste variații anatomice pot fi fals interpretate ca instabilitate de umăr. Ele predispun de obicei, în timp, la o variantă complexă a instabilității umărului, dificil de diagnosticat, numită subluxație dureroasă. O altă formă de instabilitate a umărului este datorată dezvoltării greșite, non-anatomice, a glenoidei: displazia congenitală a umărului. Cea mai grea formă de instabilitate gleno-humerală, pentru care nu există încă un consens asupra tratamentului ideal, este instabilitatea multidirecțională.
Pentru orice afecțiune a umărului, și în special pentru instabilitatea de umăr, urmați tratamentul indicat de un ortoped supraspecializat în chirurgia umărului. Medicul reumatolog, kinetoterapia sau rareori acupunctura vă pot ajuta în lupta contra durerii, dar nu tratează cauza principală.
Umăr dislocat (instabil) sau luxația de umăr: definiții
Termenul de instabilitate a umărului descrie slăbirea capsulei și ligamentelor dintre humerus (hemisferă) și glenoidă (soclu). Există două forme principale de instabilitate a umărului: instabilitatea congenitală și instabilitatea posttraumatică. Desigur, există diverse alte clasificări, dar acestea au semnificație în cazul unei intervenții chirurgicale pe umăr.
În urma unui traumatism important, de obicei cu brațul depărtat de corp, capul humeral este împins înafara zonei de sprijin (soclul glenoidei), rupe labrumul, ligamentele și capsula articulară. Umărul se dislocă: capul humeral alunecă anterior sau posterior și se proptește în marginea glenoidei ca o minge de tenis de masă în cantul mesei, deformându-și suprafața. Astfel se formează depresiunea (encoșa) Hill-Sachs. În același timp, cantul glenoidei suferă modificări traumatice, ori se rup doar țesuturile moi (labrum, ligamente, capsulă). Distrugerea izolată a părților moi se numește leziune Bankart, dar uneori se asociază cu o fractură de glenoidă. De cele mai multe ori apar leziuni bipolare, adică leziune Bankart însoțită de o encoșă Hill-Sachs. Formele grave prezintă o fractură a cantului glenoidei și o depresiune post traumatică a capului humeral. Pentru fiecare situație există clasificări exacte cu prognostic de reușită și riscuri bine definite. Tratamentul ideal trebuie aplicat de către un ortoped supraspecializat în chirurgia umărului cu rutină chirurgicală importantă. Motivul este riscul mare de recidivă chiar și după o operație standardizată.
Umăr dislocat congenital: displazie / aplazie de glenoidă
În cazul instabilității congenitale, suprafețele articulare nu asigura o stabilitate pasivă iar țesutul de susținere (format din ligamente și capsula) este slab dezvoltat. Această morfologie permite capului humeral să se luxeze din articulație fără a fi necesară vreo forță mare din exterior. Este deseori cazul displaziei congenitale de glenoidă care apare în forme foarte variate (aplazie, retroversie, etc.).
Luxația habituală voluntară de umăr și hiperlaxitate
O altă formă de instabilitate dobândită este întâlnită la adolescente pe un fond de hiperlaxitate sau de disbalans muscular scapulo-toracic. Chiar și neavând o displazie glenodiană, își pot disloca voluntar umărul, creându-și o obișnuință din a demonstra asta colegilor la școală. Această formă se poate corecta cu tratament conservativ prin kinetoterapie și reeducare posturală de lungă durată. Cu ajutorul exercițiilor fizice și de postură specifice trebuie dezvățat lanțul kinematic patologic. În același timp trebuie evitate dislocările voite. Altfel, centrul cerebral de comandă a mișcării patologice rămâne activ iar propriocepția nu mai poate fi corectată cu niciun alt tratament. Orice tratament chirurgical în aceste cazuri este soldat eșecului, întrucât cauza principală nu este la nivelul umărului.
Umăr dislocat post traumatic
Luxația post-traumatică a umărului este mai des întâlnită la adultul tânăr în urma unei accidentări. Umărul devine instabil și dureros datorită distrugerii aparatului capsulo-ligamentar, respectiv a labrumului glenoidian. În urma traumatismelor cu intensitate mare pot apărea și fracturi ale glenoidei sau înfundări în suprafața capului humeral. Acestea agravează instabilitatea umărului si prognosticul tratamentului. În formele grave de instabilitate a umărului se asociază și rupturi de coafă a rotatorilor, durerea de umăr fiind atroce.
În funcție de complexitatea daunelor survenite în urma accidentării traumatice, tratamentul conservativ este rareori eficace. Ultimele ghiduri terapeutice recomandă tratamentul chirurgical încă de la primul episod de dislocare de umăr.
Umăr dislocat: tratamentul instabilității de umăr
În urma clasificării corecte a patologiei, chirurgul supraspecializat cu rutină în chirurgia reconstructivă a umărului va decide strategia tratamentului chirurgical:
- repararea țesuturilor moi, numită și operația Bankart: reinserția aparatului capsulo-labral (capsula, ligamente și labrumul glenoidian).
- umplerea defectului osos din capul humeral (leziunea Hill Sachs) cu o porțiune a tendonului infraspinatus prin tenodeză parțială: procedura numită Hill-Sachs remplissage.
- augmentarea suprafeței glenoidiene, în cazurile cu pierdere osoasă, prin transferarea procesului coracoid și fixarea cu șuruburi pe cantul glenoidei: procedura Latarjet.
- augmentarea suprafeței glenoidiene, în cazurile cu pierdere osoasă, cu ajutorul unui bloc de os prelevat din propria creasta iliacă: procedura Eden-Hybinette.
- combinații din procedurile de mai sus pentru formele grave sau complexe.
- în situații extreme se impune protezarea umărului pentru că orice procedura mai sus enumerată poate eșua.
Tratamentul instabilității de umăr este foarte complex și dificil de aplicat chiar de către chirurgi de umăr experimentați, riscul de recidivă fiind foarte mare. În privința sportivilor de performanță situația este și mai complexă. Studiile statistice au demonstrat că doar 70% din sportivi se întorc la același nivel de sport după o operație pentru instabilitate efectuată corect, chiar dacă aproape toți își recapătă amplitudinile și forța de dinainte de accidentare.
Experiența și competența medicului supraspecializat în chirurgia umărului sunt cruciale pentru o terapie de succes cu recuperare rapidă
Succesul tratamentului începe întotdeauna cu o indicație terapeutică bazată pe o vastă expertiză în domeniu. De obicei se indică epuizarea tratamentului conservator și abia apoi sunt efectuate tehnici minim invazive: artroscopia de umăr, chirurgia reconstructivă sau înlocuirea articulației cu o proteză de umăr. În cazul instabilității de umăr, tratamentul conservator are puține recomandări datorită ratei mari de nereușită. Cu un tratament corect orientat și efectuat la timp se pot evita complicarea afecțiunilor umărului.
Dr. Popescu a adus în București experiența și logistica necesare tratării pacienților cu afecțiuni ale articulației umărului. Patologiile cronice, acute, de la severe la ușoare sunt adresate prin metode de tratament minim invaziv. Artroscopia de umăr, artroplastia și chirurgia reconstructivă sunt practicate la cele mai înalte standarde atât din perspectiva dotărilor tehnice și a logisticii medicale. Protocoalele terapeutice sunt similare cu cele din clinicile din Germania și din Franța, acolo unde Dr. Popescu s-a specializat.
Aveți întrebări despre tratamentul afecțiunilor de umăr în sport și în viața de zi cu zi? Pentru informații suplimentare sau programarea unei consultații, accesați vă rog pagina de contact.
Click pentru a afla mai multe despre Dr. Popescu și despre rutina chirurgicală.
