Open/Close Menu Chirurgia umărului și a mâinii, artroscopie umăr, ortopedie sportivă

Umărul este cea mai complexă articulație a organismului uman. Este format de fapt din 4 articulații distincte dar care funcționează sincron si complementar. Are mai multe grade de libertate ca urmare a adaptării, din punct de vedere evolutiv, de la mersul patruped, la necesitatea aducerii mâinii în câmpul vizual la oameni. Această adaptare de-a lungul mileniilor nu s-a terminat încă, dar datorită ei ne putem servi astăzi de complexitatea articulației umărului în viața cotidiană. În schimb, stilul nostru de viață (ore de stat la birou sau calculator, din când în când excese în practicarea sportului preferat, etc.) s-a schimbat semnificativ în ultimul secol și ajunge să influențeze foarte mult cauzele celor mai frecvente patologii ale umarului.

Deși mult mai complexă, vom structura în articolul ce urmează principalele noțiuni legate de anatomia umărului pentru a ajuta la înțelegerea mai bună a afecțiunilor care apar la acest nivel. În linii mari, vom include principalele informații despre oasele componente, ligamente, mușchii umărului, nervi și burse.

Care este anatomia umărului?

Articulațiile umărului

  •  Articulația glenohumerală: este cea mai mare articulație implicată și este formată din porțiunea superioară a humerusului cu cavitatea glenoidiană a scapulei (omoplat). Asigură o mobilitate amplă însă datorită faptului că glena cuprinde doar o porțiune a capului humeral acesta fiind de 3-4 ori mai mare, este susceptibilă la luxații și instabilități. 
  • Articulația acromioclaviculară: este o articulație mică dar importantă, între marginea laterală a claviculei și porțiunea superioară a omoplatului, acromionul.
  • Articulația sternocostală
  • Articulația scapulovertebrală 

Oasele umărului 

  •  Capul humeral: epifiza proximală a humerusului este separată de diafiză prin intermediul colului chirurgical al humerusului. La acest nivel trec două vase sanguine foarte importante în nutriția osului, și anume cele două artere circumflexe. Leziunea acestor vase, spre exemplu cu ocazia unei fracturi sau luxații, poate duce la necroza aseptică a capului humeral
  • Cavitatea glenoidiană: aceasta structură osoasă, concavă, aparține omoplatului. Pentru a crește aria sa de acoperire, la nivelul glenei este atașat labrumul, o structură fibrocartilaginoasă, asemenea unui “menisc”. La suprafață este acoperită la fel ca și capul humeral de cartilaj mai gros spre periferie și mai subire spre centru. Din punct de vedere anatomic se descriu 3 forme particulare ale glenei, orientate posterior – ambele elemente importante în luare unei decizii în cadrul tratamentului chirurgical al instabilităților 
  • Acromionul si spina scapulei: acromiounl este o structura proiectată anterior de omoplat, de care aparține , care se continuă posterior cu spina scapulei. La nivelul acestuia se regăsesc structuri ligamentare importante în stabilitatea articulației, precum ligamentele coracoclaviculare.
  • Procesul coracoid: este o altă apofiză osoasă a claviculei, importantă prin originile musculare și inserțiile ligamentare care se regăsesc la nivelul acesteia – de multe ori implicată in diversele procedee și tehnici chirurgicale artroscopice ale umărului. 

Ligamentele și tendoanele

  • Capsula articulară și ligamentele glenohumerale: sunt in număr de 3 (ligamentul glenohumeral superior, mijlociu și inferior) regăsindu-se în grosimea capsulei articulare într-o strânsă relație 
  • Ligamentele coracoclaviculare: ligamentul conoid și trapezoid asigura stabilitatea claviculei în cadrul articulației acromioclaviculare. In luxațiile articulației acromioclaviculare, de obicei aceste ligamente coracoclaviculare se rup, fiind necesară pe lângă reducerea luxație și a reconstrucției ligamentare prin procedee specifice artroscopice
  • Ligamentul coracohumeral
  •  Tendonul capului lung al mușchiului biceps: mușchiul biceps prezintă doua capete de origine, dintre care capul lung este întâlnit întotdeauna în momentul artroscopiei de umăr și poate fi evaluat cât și integrat în tehnicile artroscopice de reconstrucție, fiind un excelent țesut de acoperire. 
  • Tendoanele coafei rotatorii: de la originea celor 4 mușchi ai coafei rotatorii (supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic), aceștia își continuă traiectul înspre partea laterală a umărului când se vor continua cu tendoanele acestora până la inserția la nivelul humerusului. Atât un traumatism puternic cât și modificările degenerative sunt responsabile de una dintre cele mai întâlnite patologii , ruptura tendonului supraspinos. Abordarea modernă prin tehnici artroscopice minim-invazive a acestei afecțiuni este posibila cu șanse maxime de recuperare.

Mușchii umărului

  • Mușchiul deltoid: este un mușchi mare care acoperă coafa rotatorie și capul humeral. Are originea la nivelul claviculei, acromionului și spinei scapulei. Este organizat sub forma a trei fascicule care converg inferior și se inseră pe marginea laterală a humerusului la nivelul tuberculului deltoidian. 

  • Mușchiul supraspinos: este un mușchi important al coafei rotatorii, responsabil într-o importantă măsură de abducția brațului, ridicarea laterală a acestuia. Originea sa este posterior la nivelul fosei supraspinoase a omoplatului și se inseră anterior prin tendonul mușchiului supraspinos pe tuberculul mare al humerusulu

  • Mușchiul infraspinos și rotund mic: prezintă un traiect comun de la nivelul fosei infraspinoase, despărțiți doar de o fascie, și se inseră împreună postero-superior la nivelul tuberculului mare al humerusului. 

  • Mușchiul subscapular: este un mușchi de dimensiuni mari, cu originea anterior la nivelul omoplatului , cu traiect lateral până pe tuberculul mic. Este implicat prin fibrele sale și la stabilizarea tendonului capului lung al bicepsului în șanțul bicipital. 

Nervii umărului 

  • Nervul axilar: este responsabil de ridicarea laterală și rotirea externă a umărului prin inervarea mușchilor deltoid, infraspinos și rotund mic. 
  • Nervul suprascapular: este un nerv responsabil de inervația părții posterioare a coafei rotatorii (mușchiul supraspinos și infraspinos). Particularitatea acestui nerv este apropierea sa de structurile osoase și ligamentare la care nivel poate fi comprimat producând slabiciune musculară, atrofie până la pareze.
  • Plexul brahial: reprezintă trecerea tuturor formațiunilor nervoase de la nivelul coloanei cervicale la nivelul brațului și mai departe inferior. La nivelul lui se formează cei mai importanți nervi responsabili de toata funcția motorie și sensibilitate a membrului superior. Acesta se află foarte aproape de articulația umărului, lucru care este nefavorabil în cursul leziunilor traumatice care pot implica permanent sau tranzitor acești nervi, însă ca un aspect pozitiv, fiind atât de aproape de umăr, de la nivelul acestuia, cu ajutorul camerei artroscopice și instrumentelor artroscopice dedicate, un chirurg experimentat în patologia plexului brahial poate vizualiza și interveni la acest nivel. 

 

Bursele umărului 

Bursele sunt alcătuite dintr-un țesut conjunctiv organizat sub forma unei membrane, care conțin la interior (asemenea unui săculeț) un spațiu cu o mică cantitate de lichid sinovial. Rolul acestora este de a facilita alunecarea între tendoane, ligamente, piele, muschi și os sau de a amortiza șocurile.

  • Bursa subacromială: inflamația acestei burse este o cauză de durere cronică la nivelul umărului mai ales în timpul efortului susținut, greu responsivă la tratament conservator, de multe ori necesită artroscopie de umăr pentru decompresie subacromială
  • Bursa subdeltoidiană 
  •  Bursa subscapulară 

Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale umărului?

Articulația umărului este cea mai complexă articulație cu multe structuri implicate, o amplitudine largă a mișcărilor, ceea ce permite activități diverse, de la cele de zi cu zi până la sportul recreațional dar și la cel de performanță. Acest fapt atrage cu sine multiple patologii care pot apărea la fiecare dintre  elementele anatomice amintite mai sus. Printre cele mai frecvente acuze ale pacienților se regăsește durerea cronică, care nu cedează la antiinflamatorii, de obicei asociată leziunilor vechi degenerative, însă și instabilitățile articulare ocupă un loc important, cu implicațiile aferente în scaderea calității vieții și incapacitatea efectuării activităților zilnice obișnuite. Pe lângă acestea, mai putem enumera: 

  • Sindromul de impingement subacromial
  • Capsulita adezivă – umărul înghețat
  • Artroza umărului
  • Leziunile coafei rotatorii: ruptura coafei rotatorilor (de exemplu ruptura tendon supraspinos), tendinita coafei rotatorilor
  • Luxația/Instabilitatea umărului
  • Leziunile tendonului capului lung al bicepsului
  •  Disjunctia acromio-claviculară

Tratamente specializate pentru afecțiunile umărului

Pentru un tratament corect aplicat se va lua în considerare întotdeauna mecanismul traumei, durata de timp de la momentul evenimentului acut sau din momentul în care au apărut simptomele cu caracter cronic. Acestea împreună cu examinarea clinică și imagistică cu ajutorul radiografiilor, RMN-ului și ecografiei musculoscheletale după caz, vor construi schema terapeutică optimă pentru fiecare pacient.

Tratamentul conservator

Exista multe patologii care nu prezintă un grad de urgență, pentru care aplicat în funcție de fiecare pacient, se inițiază un tratament conservator. Ca și principii generale, se urmărește într-o primă fază protecția umărului prin utilizarea unei orteze, iar ulterior exerciții fizice printr-un program personalizat de kinetoterapie cu ajutorul unui kinetoterapeut cu experiență în recuperarea umărului. Obiectivele sunt reprezentate atât de dispariția durerii, cât și întărirea musculaturii și consolidarea ei.

Tratamente minim invazive

Daca în urma unui program susținut de fizio-kinetoterapie, nu apare o îmbunătățire a funcției umărului, durerea persistă iar activitățile obișnuite sau necesare nu pot fi desfășurate în condiții normale, este necesară avansarea unei trepte de tratament, adică chirurgia artroscopica minim invaziva a umărului

În urma discuției cu pacientul și prezentării avantajelor și dezavantajelor unei chirurgii minim invazive, explicarea patologiei, acesta poate lua o decizie în privința urmăririi tratamentului propus. 

Tehnicile artroscopice  sunt în continuă dezvoltare, metode noi de tratament chirurgical devin din ce în ce mai bine puse la punct și implementate, de pe urma cărora pot beneficia pacienții. Important este ca ortopedul care vă tratează să fie supraspecializat în chirurgia umărului.

Categorieanatomie comparata